Michelangelo - 165

Cine-şi obligă ochii să adore 
îşi pierde judecata 
şi teama i-i răsplata: 
mai mult se-nşeală cel ce-n el se-ncrede, 
precum urâtu-n ore 
de reverie prea frumos se vede; 
O, doamnă, mă veţi crede: 
nu sunt vrăjit de-a clipelor risipă 
când v-aş vedea, căci rar văd ochii voştri, 
ce-s zăvorâţi unde-abia dorul zboară. 
Ci m-a aprins o clipă 
şi vă revăd mereu ca-ntâia oară.

Traducere de C. D. Zeletin