Petru Marinescu - Actorul

Bolnav de măiestria, ce-mpreună 
Focul dintâi cu dorurile ninse, 
Cu torţele făpturii lui nestinse 
În grabă risipeşte ce adună.

În gest şi în rostire-i sunt curpinse 
Şi plâns, şi bucurie; el le sună 
Precum avarul perlele-n cunună 
Şi-i tânâr cât luminile-s aprinse.

Doar pentru Thalia sau Melpomene, 
Coboară toate lumile pe scena 
Pe care cu ardoare o slujeşte;

Şi pentru toate-acestea îi ajunge 
Doar floarea care i se dăruieşte 
În ropot de aplauze prelunge.

Din volumul „Sonete – Vitralii”, 1979