I. Heliade Rădulescu - Adio la anul 1832

Numărând ceasurile.
. . . . . . . . . . . . . . . . ………..
. . . . . . . . . . . . . . . . ………..

Douăsprezece! Adio, o, an! şi ai trecut!
Tu nu mai vii, întocmai ca umbra ce eu plâng!
Adio! întru tine nădejdea m-a vândut.
Pomeniri scumpe multe eu întru tine strâng.

Am plâns, am aflat pace, m-am bucurat, gemut,
Ură, dragoste-n tine, prieteşug, duşmani...
Ah! îngerul meu în tine ca tine l-am pierdut!
Tu mi-ai adus atâtea ce nu mi-au adus ani.

Acuma treci! adio! ş-asupră-mi tu ai tras
Povara ce mă-mpinge unde şi tu te duci.
O! p-a mea frunte câte cugete rânduri trec!!!

Faptele mele-n tine ca semne au rămas,
Tu le păstrezi, ş-în sânu-ţi ele nu sunt năluci.
Fi-vor bune mai multe, sau relele întrec?!

1836