Mihail Săulescu - Aeternitas

Un car cu boi, un popă, coşciugul, o bătrână 
Şi seara ce coboară, pe toate 'ncet stăpână — 
Cum soarele se lasă, îngălbenit şi pal, 
Privind în urmă lumea din coama unui deal.

Atât... E tot ce poate să 'nsemne-o îngropare! 
Pe nas îngână popa o rugăciune, — arare. 
Bătrâna plânge 'n poală şi boii merg la pas, 
Încet, cu gândul poate c'aproape-s de popas...

Atât! Se lasă satul în urmă, pe o vale, 
Şi nu-i de plâns nimica, şi nu-i nimic de jale, 
Un car cu boi, un popă, bătrâna, un coşciug — 
Trag boii 'n jug nainte, aşa cum trag la jug...

Şi soarele se lasă domol în asfinţit 
Aşa, ca 'ntotdeauna când ziua-i pe sfârşit... 
Trei plopi înalţi deoparte, la margine de drum, 
Şi 'ntind în lături umbra... Pe mirişte e fum...

Doar popa dacă 'ngână o rugăciune 'n gând, 
Bătrâna dacă plânge oftând din când în când, 
Pricepi că 'n lumea asta tot e prilej de dor, 
Deşi în fire toate-şi urmează cursul lor...

Din volumul „Departe”