Matilda Cugler-Poni - Ai auzit

Ai auzit vreodată a lebedei cântare, 
Acel cântec de jale, ce-l cântă pân'ce moare, 
Roşind recile unde cu pieptul sau rănit? 
O, spune-mi, acel cântec vreodat-ai auzit?

Şi-apoi ai fost spre sară singur într-o grădină, 
Când vântul trist al toamnei încet, încet suspină, 
Când soarele apune, când arborii şoptesc 
Şi vânturile toate tainic se înroşesc?

Şi ce-ai simţit atuncea? În piept nu s-a trezit 
Un dor fără de nume, adînc, nemărginit? 
N-ai fi dat ani din viaţă pentru aripi uşoare, 
Să zbori, să zbori departe şi fără încetare?

O, cine-l poartă-n suflet acel dor fără nume,
Nu are fericire, nu are pace-n lume!
Cât e de larg pământul, tot umblă rătăcind,
Nu ştie ce doreşte şi moare... tot dorind!

1873