Poetul săptămânii Poeți români Poeți străini De la voi Media Despre noi


Poezii de dragoste
Poezii pentru copii
Poezii crestine
Poezii despre mama
Poezii de primavara


Puteți primi o poezie pe săptămână prin
Consultanta IT
Marius Apetrei

Alexandru Obedenaru

(1865 - 1943; biografie)

Naiadele
Anxietas
Mai sus de stele
Altare
Iahtul negru
Lințoliul sufletului
Departe de Pământ


         

Naiadele

Naiadele fascinatoare,
Cu sân de crin, dogoritor,
Plutiră-n magicul decor,
Albind vibrantele izvoare.

În zvârcoliri îmbătătoare,
Prin bahic danț legănător,
În mistic și himeric zbor
S-a stins a țărmului splendoare.

Între-agitații și mâhnire,
După vegheri și rătăcire,
După-ndoială și păcat,

Păgânul vis grabnic apune;
Distruge-te incendiat,
Suflet vrăjit lângă minune.
La inceputul paginii

         

Anxietas

Mai sus de-al existenței sălbatic carnaval,
Fantastică răsare fascinătoarea vilă,
În parcul plin de-arome tresare o copilă,
Zărind un mag ecvestru, în orizont de-opal.

N-a răsunat pe-alee galopul vrunui cal,
Și n-a purtat nici boarea un vers dintr-o idilă,
Numai un dog păstrează în ochi intensă milă,
În așteptări zadarnici, sub un destin brutal.

Driada resemnată, sub săgetări de stele,
Într-un hamac, veghează în chioșcul de zorele,
Marmoreane forme d-extatic androgin,

Rămân neagitate d-erotică poemă,
Și astrele i-azvârlă nuanțe de carmin
Pe gânduri sfâșiate, în liniștea supremă.
La inceputul paginii

         

Mai sus de stele

Sub irizatele făclii
A vieții noapte înfășoară 
Și glas și umbră de fecioară,
Și țărm fatal și nebunii.

După decepții și orgii
Întocmai ca odinioară,
Din haos iar se desfășoară
Conturul formelor zglobii.

Olympiana mea harpistă,
Himerică și egoistă,
Mai sus de stele m-a suit. 

Părea că-ntreg văzduh se frânge
Pe-un basm trecut, de zei vrăjit,
Schițat într-un amurg de sânge.
La inceputul paginii

         

Altare

Iluzia schițează o navă fermecată,
Superbă nereidă, pe-abisuri verzurii,
Prin lumile fantastici, în nopți de frenezii,
Vrea sufletu-mi cu tine, oceane să străbată,

Cutreierând pe valuri, neancorând vreodată
În portul ce ascunde cinism, sălbăticii;
Uitând și munți și crânguri, pe mările pustii,
Voi aduna din haos speranța spulberată.

Prin spații de smaralde, topaze și safire,
Trecutul stins în lupte, veghere și mâhnire,
De-o altă viețuire, prin vrăji, e alungat.

Detunător decorul de-oraș grotesc tresare,
Disting în mii de glasuri al vrajbei șuierat;
Și, poate, numai visul a închegat altare.
La inceputul paginii

         

Iahtul negru

În port stătuse prea puțin
Un negru iaht imperial,
Purtând un silf cu sân de-opal
Stăpân pe suflet și destin.

Pe-ocean de sânge și venin
Vaporul sumbru și fatal,
Fu azvârlit din val în val,
Și supt de orizont carmin.

Dar eu, pe bord, voiam să zbor
Prin haosul șuierător,
De nici un far chemat vreodată;

Doream să cânt, să râd, s-adorm,
Zărind speranța fulgerată,
Dus prin deluviul enorm.
La inceputul paginii

         

Lințoliul sufletului

Aprinsele orbite au prins numai splendoare,
Feerica sculptura din galic parc s-a stins;
Nebun, în largi tenebre, zadarnic am întins
Privirea-mi către forța etern prăvălitoare.

M-a dogorit extazul prin stepe, sub teroare,
M-a urmărit himera în visuri de învins,
Și muzică funebră din creier s-a desprins,
Cernind și voluptatea din seri îmbătătoare.

Am străbătut văzduhul, trecutul și Pământul,
Pierdut între reflecții, nu m-a-ngrozit mormântul,
N-am fost uimit de aur, nici încleștat de-orgoliu.

Și grija, deznădejdea, sălbatice stăpâne,
Au azvârlit pe suflet și mai hidos lințoliu
Decât fatala zdreanță ce-n groapă va rămâne.
La inceputul paginii

         

Departe de Pământ

Tresari pe-albastrele abise,
Ca un luceafăr violet,
Te schimbă-n hurie, încet,
Ca în arabe paradise.

Cernitul haos te-nghițise
În legănări de menuet,
Dar țeasta de bizar poet
Te-a-nchis în magic stol de vise.

Zăresc sinistra baiaderă:
Servindu-mi toxica maderă,
Stingând al sufletului morb.

O, silf, înșeli prin danț și cânt,
Dă-mi vinul tău, întâi să-l sorb,
Du-mă departe de Pământ.
La inceputul paginii