Nicolae Nicolau - Amintirea

E amintirea o realitate
Din cioburi de trăiri de vremuri duse,
Grădina fericirilor apuse
În care mai găseşti doar flori presate.

E o speranţă care mai străbate
Doar vechi cărări în minte readuse
De nostalgii ce nu pot fi excluse
Din lumea celor ce vor fi uitate.

E un penel ce colorează norii
Pe bolta unor ceruri dispărute
Precum dispar la orizont cocorii

În serile de toamnă reci şi mute,
Când răscoleşti până te prind şi zorii
Cenuşa sentimentelor trecute.

Din anologia Aceşti mari poeşi mici, culeasă de Mihai Rădulescu după Poeţi după gratii