George Tutoveanu - Amurg

Pe zare, tot apusul
E-un crâng de liliac;
Amurgu-n plopi suspină
Şi paserile tac.

Din şes, încet, ca-n şoaptă,
S-aude pân-în sat
O doină dureroasă
Cum nu s-a mai cântat.

Spre cerul fără pată
Vibrează trist şi clar
Ca ruga unui preot
Într-un imens altar.

Prin suflet mi se cerne
Tot farmecul ei sfânt...
De sălcii e cântată,
Ori singur eu o cânt?

Din volumul „Tinereţă”, 1924