Anna Ahmatova

Vălul des mi-ascundea disperarea,
Faţa palidă, ochii fierbinţi...
Cu tristeţea-mi imensă ca marea
Am sfarşit prin a-l scoate din minţi.

Şi s-a dus pe o noapte cu lună –
Gura strînsă-ntr-un strîmbet amar.
Am fugit dupa el ca nebună,
Să-l ajung lîngă poartă măcar.

I-am strigat : «Numai eu sunt de vină.
Am glumit; dacă pleci, voi muri!»
Mi-a răspuns cu o voce străină,
Surîzînd: «Vezi că-i vînt. Vei răci!»

1911

Furişaţi prin uşă,
Teii întră-n casă...
Biciul si-o manusa
Le-ai uitat pe masa.

Galbena-i lumina,
Dorul nu-mi da pace,
Nu pricep pricina
C-ai plecat, si pace!

Lunga bucurie,
Viata-n zori m-asteapta,
Inima candrie,
Fii mai inteleapta!

Graba multa strica,
Nu mai bate tare!
Sufletele, cica,
Sunt nemuritoare!

1911

Sta pieptu-mi gata sa 
se franga,
Fara putere, inghetat,
Manusa pentru mana stanga
Pe mana dreapta-am imbracat.

Ca sui un munte, imi paruse,
Si treptele erau doar trei ...
" Hai, mori cu mine ! " toamna-mi spune
Tinandu-mi calea sub un tei.

" Ursitele mi-au fost haine,
Si ma-nselara zi de zi ... "
Raspuns-am trista : " Si pe mine !
Cu tine-odata voi muri ".

Aceasta-i ultima cantare.
Priveam spre casa de candva - 
Galbuie si nepasatoare
Lumina-n dormitor ardea.

1911

Traducere de Madeleine Fortunescu

Pe luna noua, intr-o 
seara,
M-a parasit iubitul. Si ...?
" O, dansatoarea mea pe sfoara,
Cam cat vei supravietui? "

Eu i-am raspuns ca nu ma doare
Si ca-i mai bine pentru noi,
Dar sa m-aline nu-s in stare
Nici cele patru cape noi.

Un gol adanc sub pasi se casca,
Acelasi gol in suflet simt ...
Mi-admir umbrela chinezeasca,
Pantofii proaspat dati cu-argint.

In sala - vechea veselie,
Surade gura mea oricui.
Dar inima, ea stie, stie,
Ca-n loja cincea, nimeni nu-i ...

1911

Traducere de Madeleine Fortunescu

Noi nu vom bea dintr-un pahar vreodata
Nici dulce vin, nici apa de izvor.
Saruturi n-mo schimba in zori ; o data
Nu vom privi amurgu-odihnitor.

Ti-e aer soarele, si mie luna,
Dar dragostea ce-o respiram e una.

Un altul ma-nfasoara-n gingasie,
Cu rasul ei, o alta te-a legat,
Dar spaima ta imi apartine mie
Si tu, de boala mea esti vinovat.
Mai dese intalniri nu vom avea,
Caci linistea ni-e data doar asa.

Suflarea mea in stihul tau e treaza,
Doar glasul tau rasuna-n stihul meu.
O, e un rug de care nu cuteaza
Nici om sa se atinga si nici zeu.
Si dac-ai sti, acum, ce dragi imi sunt
Aceste buze cu miros de vant !

1913

Traducere de Madeleine Fortunescu

Si casa, si gradina ta intinsa
Le voi lasa, chiar pentru-un trai pustiu.
Te voi slavi in versurile-mi, insa,
Cum n-a facut femeie-n lume, stiu.
Iubita-ntr-una vei pandi s-apara
In raiul pentru ochii ei creat,
Iar eu, iesind la targ cu-o marfa rara -
Iubirea ta - voi scoate-o la mezat.

1913

Traducere de Madeleine Fortunescu

O viata simpla, stravezie, cu lumina
Voioasa si senina, cic-ar fi ...
Acolo-ndragostitii, la sfarsit de zi,
Palavragesc la gard si doar cate-o albina
Le-asculta ganguritul de copii.

Iar noi traim solemn, cu gravitate,
Ne intalnim precum am savarsi un rit,
Si-oricare vorba, cand i se abate,
Ne-o curma iute vantul cel smintit.

Dar n-am schimba pentru nimic in lume
Orasul vechi, de slava si caderi,
Cu albe nopti si ape fara spume,
Gradinile cu umbra si taceri,
Si-al Muzei glas, aproape, cand il ceri.

1915

Traducere de Madeleine Fortunescu

Am si uitat cum se zambeste,
De ger, mi-s buzele de iasca .
Murit-a inca o nadejde,
Un cantec nou o sa se nasca.
Un cantec care, fara voie,
Imi va porni spre judecata ...
Iubirea, insa, n-are voie,
Cand stie a canta, sa taca.

1915

Traducere de Madeleine Fortunescu

Lumina bate-n auriu
Si-i o racoare domolita.
Cu ani si ani vii mai tarziu,
Dar si asa sunt multumita.

Vreau mai aproape sa te-asezi,
Ca sa-ti arat ceva doar tie :
Acest caiet albastru, vezi ?
Sunt versuri din copilarie.

Ma iarta c-am fost trista des.
Ca bucurii avui putine,
Dar cer iertare, mai ales,
Ca prea multi i-am luat drept tine ...

1915

Traducere de Madeleine Fortunescu

Esti singur azi si-mpovarat 
de tine,
De slava si de visuri despartit,
Dar ai ramas iubitul pentru mine,
Cu cat mai trist, cu-atat mai indragit.

Bei vin mereu, ti-s noptile murdare,
Mai stii daca traiesti cu-adevarat ?
Si ochii-ti verzi cu zvarcoliri de mare
Marturisesc ca pacea n-ai aflat.

Invoca moartea inima-ti nebuna,
Afurisind al soartei pas greoi,
Si vantul de apus mi-aduce-ntr-una
Din partea ta mustrari si rugi, puhoi

Spre tine iar, cum pot sa viu fierbinte ?
Sub cerul pal, aici, in tara mea,
Stiu doar sa cant si sa-mi aduc aminte,
Tu nici macar atat nu cuteza !

Tristeti sporind, trec zile fara veste ...
Ce rugaciuni de dragul tau sa fac ?
Iubirea mea atat de mare este,
Ca n-ai putut nici tu sa-i vii de hac.

1916

Traducere de Madeleine Fortunescu