Oscar Wilde - Artistul - poem în proză

	Într-o seară i se ivi în suflet dorinţa de a făuri o imagine  a Plăcerii
care se statorniceşte doar o Clipă. Şi o porni prin lume să caute bronz. Pentru
că nu putea gândi decât în bronz.
	Dar tot bronzul din întreaga lume pierise; în întreaga lume nu mai
puteai găsi bronz deloc, de nu ar fi să pomenim bronzul imaginii Mâhnirii
care suferă Pururea.
	Acum, imaginea aceasta el însuşi, şi cu propriile-i mâini, o făurise şi o
aşezase pe mormântul singurului lucru pe care-l iubise în viaţă. Pe
mormântul acelui lucrul mort pe care cel mai tare îl iubise  aşezase imaginea
modelată de el însuşi, ca să poată sluji drept semn al iubirii ce nu moare, a
omului, şi ca simbol al mâhnirii care durează pururea, a omului. Şi în
întreaga lume nu mai exista alt bronz în afara bronzului acestei imagini.
	Şi luă imaginea pe care o făurise şi o depuse într-un mare cuptor, şi o
dărui focului.
	Şi din bronzul imaginii Mâhnirii care suferă Pururea el făuri o
imagine a Plăcerii care se statorniceşte doar o Clipă.

În româneşte de Mihai Rădulescu