Ioan Alexandru - Aura

Noi n-avem piramide în Carpaţi
Nici babiloane n-am crescut prin casă
Pământul nostru-n lume s-a deprins
Din când în când c-o faţă cuvioasă

Lăuntric sanctuar împodobit
Cu toată slava zilelor de vară
Şi când obrazu-n lume-i pustiit
O lacrimă-l sfinţeşte în afară

Aura ei pe Voroneţ s-a-ntins
Pe ouăle de Paşti şi pe veşminte
Şi de pe porţi a lunecat în cer
Şi ceru-a lunecat printre morminte…

Din antologia alcătuiită de Mihai Rădulescu:
“Aceşti mari poeţi mici”