Luminiţa Suse - Autoportret cu chibrituri

Nu îmi mai prisosesc cuvintele fierbinţi
greierii minţii cad fluierând înăuntru 
peste muchii ascuţite de gânduri
păsările tac orbind îngheţate 
în moalele ochilor.

Centura de siguranţă de mult a pierdut
mirosul de colonie posesivă
a bărbatului iubit,
nu, nu mi-am transcris carnea încă 
într-un manual al simţurilor 
cu unică întrebuinţare.

Expresia aceasta de inimă împietrită
cu aorta retezată timpuriu şi laş
ce mă dublează din oglinda 
retrovizoare nu mi se potriveşte 
nicidecum şi mă irită

orice asemănare cu Venus din Milo

nu mă eliberează
din închisoarea speranţei în bine, 
chiar aşa inadecvat încălzită, acum când 
zilele trec dezbrăcate de sărbătoare,
da, legile nou votate permit 
astfel de nebunii sociale,
şi nuduri defilează triumfal pe trotuare
 

în timp ce eu aleg să rămân 
femeia cu chibrituri demodate
incinerând vise evanescente şi încăpăţânate, 
rime albe de poeme postmoderniste,
în acest oraş locuit de statui protocolare,
comunicând numai ce este
politic corect,

ieşind tot mai rar din pepeni sau din inimă
în iarna ce exilează concret 
sub orice aspect
eu încă aştept să ard pe dinăuntru 
sau pe dinafară.