De mult se iubeau, și-atît de-nfocat
cum numai în cărți mai citești cîte-odat’
Ea nu avea bani. Nu avea bani nici el
dar nunt-au făcut și au rîs puținel.
El n-avea serviciu dar avea datorii.
Mîncau doar o singură dată pe zi.
El tot îi spunea: „Tu ești dragostea mea”
iar dînsa-i turna la copii cît putea.
Ședeau la mansardă erau toți voinici
Și-n garderobă-i culca pe ăi mici
Iar de Crăciun zugrăveau pe pereți
cu creion colorat, cadouri de preț.
Mîncau pîine goală pe săturate
și ziceau că ceva mai bun nu se poate.
Un astfel de trai te inspira total
și el s-a trezit, de-azi pe mîini, genial.
A scris cărți frumoase și a cîștigat
o mulțime de bani, devenind deci bogat.
Întîi erau mîndri, apoi mai puțin
căci bogăția te face meschin.
Dăruiră banii unui orfan
Și, de n-au murit, mai trăiesc și-n ăst an...
|
