Ioan Alexandru - Boul

Încet se mişcă boul pe pământ
Abia născut azi noapte în poiată
Coarnele de aur în cap i-au şi mijit
Şi sub picioare ţara-i închegată

Trei ani păscând pământul a deprins
Întocmai rânduielile din fire
De când e lumea boul e cu noi
Cel mai bătrân de zile la privire

Când iese el cu plugu-n univers
Să spânzure pământul peste apă
Nu mai rămâne-n ţară decât urciorul gol
În cimitirele fără de groapă

Şi când se-ntoarce seara pe pământ
Cu cerul după el în rotocoale
Se umple satul de căldura lui
Şi pruncii dănţuie în osanale

Şi când se-aşează boul rumegând 
Sub cerul înstelat a priveghere
Se-aud pe dealuri holdele plecând
Cu munţi cu tot spre zorii de-nviere

Din antologia alcătuită de Mihai Rădulescu:
“Aceşti mari poeţi mici”