Perpessicius - Brancardier

Moare toamna în petale de cicori, 
Mor pe-ncetul şi cicorile-n vâlcea, 
Fâlfâie-n răstimpuri sumbrul crep de ciori 
Peste câmpul gol şi peste viaţa mea.

Vine vijelia răbufnind din zări, 
Răscoleşte totul ce-ntâlneşte-n drum, 
Sugrumată moare floarea pe cărări, 
În viespar de schije, pulbere şi fum.

De vrei să dai sprijin trupului învins,
Suflete, îţi cată adăpost în cer:
N-a rămas pe-ntinsul văilor cuprins
Decât Dumnezeu din cer, brancardier.

Muratan, 1916
Din volumul „Scut şi targă”, 1926