John Newlove - Canada

Galbene desişuri cât vezi cu ochii,
turma celor fără strămoşi se-nhaită în zloată
cu strămoşi de-o jumătate de zi – 

la ce bun să scrii poezii
când oamenii mor de foame – şi
ce pot face eu, decât s-arunc oasele puilor înfulecaţi
în drum spre China, cu bucăţi de carne albă încă
pe ele, parcă se-ngraşă careva
de pe urma faptului că eu scriu?

Nu te prosti,
Adu-ţi aminte ce-a spus (despre tine) un literat răsăritean,
care naşte când şi când el însuşi câte-o poezie.
N-are minte. Chiar că n-are.
Hai s-o spunem pe şleau. Scorneală pur şi simplu a 
13 din 15 producători de la Radioteleviziunea Canadiană. Tot
ce nu ştiu este ce-i de făcut cu ea. Te-ai aşteptat
oare la vreo concluzie? Emisiunea-i încheiată. Mă
las păgubaş de onestitate de dragul încă unui păhărel.
Aş dori să semnalez că
sunteţi plictisiţi.

Traducere de Ion Caraion