Constantin-Aurel Dragodan - Cântec de toamnă

„...on cloue en grande hâte un cercueil
quelque part”
Charles Baudelaire

Ascult, întins pe scândurile goale,
Cum plâng la gratii ploile mărunte.
Catifelate, stranii, bezna moale
Îmi trece mângâierile pe frunte.

Să zboare, gându-ncearcă în zadar
Cu-notul obositelor aripe.
Doar liniştea respiră-acuma, rar,
Pe braţul gol al adormitei clipe.

Şi parcă-am fost înmormântat de viu,
Surd, paşii temnicerului cumplit
Cad grei ca nişte bulgări pe sicriu,
Şi ploaia-i plânsul mamei, nesfârşit.

Din antologia “Aceşti mari poeţi mici”
alcătuită de Mihai Rădulescu