Ah, cărțile cu pagini înflorite
De palide și stranii acuarele,
Cu panglici delicioase, șerpuite,
Pe foile-nnegrite și rebele.
Ah, cărțile ce-n inimă-ți pătrund
Cu nostalgia zărilor fugare,
Cu nostalgia zărilor ce-ascund
Tulburătoare țărmuri solitare.
Departe — șters — în zările din Sud
În Neapole ori poate în Firentze;
O verandă cu flori, — un Phoebus nud
Și pomii ce se-nclin cu reverențe.
Un cer de-azur bronzat, un aur fin,
Pudrând prin largi boschete portocalii
Și marea care râde în senin,
Pe coastele romanticei Italii.
Ah, viața nouă, plină de tumult,
Cu palpitări continue de seve.
Ah, viața care-mi pare c-o ascult,
Deși-nțeleg și știu că nu-i aeve;
Ah, viața însorită ce-o trăim
Pe cărțile nostalgice și sfinte.
Ce-nchid în ele — sombru țintirim —
Iluziile-n foi — ca în morminte.
Din Periodice
|
