Zorica Teodosia Laţcu - Colind

Azi e praznic luminos, 
E Crăciunul cel voios;
Prunc mic Domnul S-a făcut
Şi în iesle S-a născut.
Toţi creştinii prăznuiesc 
Şi de Prunc se veselesc.
Dar Soborul de Fecioare 
Nu mai are sărbătoare.
Că petrec în greu necaz 
Şi cu lacrimi pe obraz.
Sunt hulite şi orfane, 
Prigonite şi sărmane. 
Fără Mamă-fără Frate,
Prin străini împrăştiate.
Maică Sfântă Prea Curată 
Mila mare ţi-o arată, 
Lasă-ţi Îngerii să zboare, 
Peste neagra închisoare; 
Mamei Scumpe să îi spună,  
De la noi, o veste bună: 
Că o aşteptăm să vină,  
Să ne aducă iar lumină,  
Aşteptăm pe Frăţior 
Pe doritele Surori
Şi să facem Prăznuire 
Sus în deal la Mănăstire 
Tot soborul să slujească  
Pruncu-n iesle să zâmbească.

Poezie inedită, culeasă de Nelu Baciu