Virgil Carianopol - Contraste

Sunt bucurii care-ntristează, 
Sunt întristări ce fericesc, 
Sunt zile fără de lumină 
Şi nopţi adânci ce strălucesc.

Sunt adevăruri ce doboară 
Şi sunt minciuni care ridică, 
Sunt împăraţi, atotputernici
Ce însă tremură de frică.

Sunt vieţi ce-au strălucit în viaţă, 
Dar când s-au stins parcă n-au fost, 
Palate care nu pot ţine 
Cât o cocioabă adăpost.

Sunt oameni albi pe dinafară, 
Dar negri în adâncul lor 
Şi negri în afară, negri, 
Da-n ei de-un alb strălucitor.

Sunt dulciuri ce-amărăsc ca fierea, 
Dar şi amaruri ce-ndulcesc 
Sunt nedreptăţi care îndreaptă, 
Dreptăţi care nedreptăţesc.

Sunt multe contradicţii, multe:
Sunt uri adânci ce nasc iubiri,
Sunt suferinţi ce-aduc lumină
Şi fericiri nefericiri!...

Din volumul „Elegii şi elegii”, 1974