Nicolaus Lenau - Copacul amintirii

Eu sunt, drag copac în floare!
Simt suavul tău parfum.
Mai mă recunoşti tu oare, 
Palid, trist, cum sunt acum?

Când pe crengile-ţi, fierbinte 
Glăsuiau privighetori, 
Cu iubita mea,- ţii minte?
Stam visând aici, sub flori.

Fericiţi, credeam, şi încă 
Eu mai cred, că tu-nfloreai 
Bucuria ta adâncă, 
Înflorită să ne-o dai.

Azi m-a părăsit iubirea. 
Tu-nfloreşti însă mereu.
Ştiu! N-ai timp si nici menirea
Ca să vezi cât sufăr eu!

"Bate vânt de mai afară, 
Şi e soare sus pe cer,
Dar nici flori, nici primăvară,
Nu sunt veşnice şi pier!"

Floarea ta aşa-mi şopteşte 
De pe ramul argintiu...
Şi-un plâns greu mă năpădeşte,
Şi-mi simt sufletul pustiu.

În româneşte de Lazăr Iliescu