Doamne, când câmpu-i înghețat,
Când în cătunele sărace
Al clopotelor vaier tace...
Peste-al Naturii câmp uscat
Din cerul tău adânc și mare,
Frumoșii corbi fă-i să coboare!
Ciudate oști de corbi năuci,
Ferit de vânturi cuibul nu vi-i!
De-a lungul galbenelor fluvii,
Pe drumurile cu vechi cruci,
Peste tranșei, și gropi, și șanțuri,
Abateți-vă-n negre lanțuri!
Peste-ale Franței mari câmpii,
Unde dorm noii morți, - dați roată
Ca fiece drumeț să poată
Să cugete. De-aceea, fii
Un vestitor al Datoriei,
O, neagră pasăre-a veciei!
Dar, sfinți ai bolții, zugrăviți
În vârfuri de stejar – caice
Pierdute-n nopți, - pe pitulice
Lăsați-o celor țintuiți
În ale ierburilor carceri
De-nfrângerea fără întoarceri!
1871
În românește de Petre Solomon
|
