Wolf von Aichelburg - Cuvintele

Cuvintele m-au părăsit deodată. 
Închis într-o muţenie senină 
nu mai aştept pe nimeni să mai vină, 
iar bezna mă cuprinde, furişată.   
 
Ce ar fi de spus în surda-ntunecare, 
şi limba cui, s-ajungă, mai încearcă 
pe-a mea, de mine-nstrăinată parcă? 
Zâmbesc, când tu începi o întrebare.  
 
Să mai arăt şi să numesc, îmi ceri, 
când sunt de toate strâns împresurat. 
Ce nici nu mai speram, s-a întâmplat. 
Pe mut, cine-l desparte de tăceri?   
 
Chiar sunetele şi-au sfârşit concertul, 
mai bine zis sunt de neauzit. 
Printre adormiţi mă simt nestânjenit, 
s-or dezobişnui de mine, cu încetul