Prietenă cu tîmple sure,
Tovarășă de vreme rea!
Cu brazii singură-n pădure
Aștepți de mult sosirea mea.
La geamul odăiței tale
De veghe stai, mîhnită ești.
Andrelele tot mai agale
Cu mîini zbîrcite le-nvîrtești.
Privești spre poarta cea uitată,
Pe drumul unde nu-s drumeți,
Și tot mai mult te lași furată
De presimțiri și de tristeți...
1826
|