Serafim V. Pâslaru - Descătuşare

Surpaţi-vă, grinzi de-mbâcsit mucegai
Şi dă-mi, temnicerule, cerul să-l sorb;
Prin bezna ticsită de şarpele orb,
Să cadă lumina şi-n ochii ce n-ai!...

Să cadă, cu lanţul, genunchele tău
La sfântul cutremur al ceasului greu;
Să-ţi zornăie zala-n urechi, Dumnezeu,
S-auzi un ecou din străfunduri şi hău...

La stâlp, infamia să-şi piardă-n piron
Un ciung fără cruce în suflet şi mâini
Să-i sfârtece inima haite de câini
Şi lupii să urle, să-i ţină ison!...

Surpaţi-vă, ziduri jilave, de tot.
Pe umbrele negre, haine stihii,
Şi voi, cucuvele, de stelele mii,
Atârnă-vă gâtul, cu limba de-un cot!...

Te bucură doară, tiran temnicer,
Când cerul va râde afară, la toţi
Tu  spune-i din parte-mi, te rog, dacă poţi,
Că-n marea luminei, cum astrele pier!...
	
Bucureşti, 29 Martie 1965

Din antologia „Aceşti mari poeţi mici”,
culeasă de Mihai Rădulescu