Dimineata balaie - Karin Boye

Dimineata balaie, lipeste-ti pletele tale moi
de-obrajii mei, si respira neatinsa,-n tacere.
Departe, tot mai departe, isi deschide pamantul uriasa sa cupa,
renascuta din noapte.
Cu limpezi aripi coboara 
miracolul, ca o enorma ganganie,
usor atingand pecetile ce se desteapta
fara vreo presimtire.