John Newlove - Din propria-mi carne

Cristale dure sunt cristale dure-nlăuntrul lor
în burţile şi mâinile lor
se răsucesc atunci când îţi vorbesc ochii li se strâng
de parcă arde-n ei soarele
şi zâmbesc.

Îşi zâmbesc buzele
Trag iute-napoi din dinţii pal smălţuiţi durerea
strângând muşchii feţei se-arată
în cutele de pe feţele lor
în sprâncene

Îşi doresc să se prefacă-n piatră se urăsc
pentru că au sentimente şi te urăsc
pentru că ai sentimente nu-i drept cred ei
ca eu să fiu atent să nu jignesc
deoarece doresc să jignesc

În mintea mâinii mele-ncleştate cresc gheare
în palma propriei mele cărni întră ei
ar trebui pe-a ta să ţi-o brăzdeze
pielea ta ar trebui sfâşiată
sângele tău s-ar cădea să curgă

Dure cristale am cristale dure în burtă
acolo unde-au fost unghii cresc gheare
călcâiele mele-s pietre rotunde să te macine
muşchii mei se-ncordează vreau să te omor
să te tai să văd sângele care curge

Sunt pe cale de-a mă preface statuie
aci în orbitoarea lumină a propriilor mei ochi morţi
Sunt pe cale de-a mă preface-n statuie.

Traducere de Ion Caraion