Virgil Carianopol - Din viaţă

lui Gh. Bulgăr

Mi-a bătut în poartă Fericirea 
Şi intrând în curte m-a strigat. 
Eram dus alături cu iubirea. 
A-nchis poarta iute şi-a plecat.

Mi-a bătut de-asemeni Bucuria. 
A intrat, a stat sub pomii goi. 
N-a văzut pe nimeni să-i vorbească 
Şi-a plecat grăbită înapoi.

Într-o seară, luminând pe stradă, 
Mi-a bătut şi Steaua mea — de sus 
Tot aşa, eram plecat aproape, 
Şi-a strâns fusta-n mână şi s-a dus.

Mi-a bătut în poartă şi Necazul. 
Eram dus departe. Liniştit, 
S-a întins pe ţolul de la uşă 
Şi m-a aşteptat până-am venit.

Din volumul „Inedite”, 1966