V. Copilu Cheatră - Dorinţă

Cuvintele mele-s ţâraie
De lacrimi şi sânge.
Cine-n adâncul lor plânge,
Că plânsul alină, nu taie?

Focul în ele s-ar stinge
De n-ar fi aşa vâlvătaie
Şi dorul, de doruri, e claie.
Nici vremea nu-l frânge.

În versuri tot vie mi-ai mas,
Ca inima urcată-ntr-o stea
Lângă tristeţe de veghe să stea,

De când fără tine-am rămas.
Cu durere şi grijă te cânt
Şi-aş vrea să te-ncui în cuvânt.

Din „Constelaţia Iuliei”