Alexandru Colorian - Dostoievski

Te-ai aplecat milos ca pe o rană, 
Spre cei umili, — şi-ntreaga suferinţă
A vieţii-ai înfăşat-o în credinţă, —
Şi-ai sărutat mizeria umană

Din lumea ca o floare putrezită
Pe care doar păcatul o încinge, 
Zbătându-se în resemnare când învinge 
Destinul peste viaţa înnegrită.

Păcatul, crima, furtul, nebunia
Târâte-s fără voie-n frenezia
Fiinţei ce confundă cerul şi infernul, —

Şi bietul om învins când se prosternă,
Simte-n sărut iertarea cea eternă
Pe care-o dă cu milă El, eternul.

Din „Medalioane lirice  (versuri inedite)”, 1956-1963

Texte culese din: Alexandru Colorian, „Poeme”, Editura pentru Literatură,
Bucureşti, 1968