Nicolaus Lenau - Drumuri triste

Ne dusesem prin pădure;
Pasări vesel ciripeau;
Prin desişuri verzi, uşure,
Căprioarele fugeau.

Imnuri de iubiri din toate 
Ramurile auzeam;
Trişti, prin codrul verde poate
Numai noi mai rătăceam.

Era noapte clară, lină,
Când pe râu ne-am dus vâslind;
Luna ne privea senină, 
Ochii-n apă oglindind.

Ţoti glumeau; îndurerată, 
Doar iubirea-n noi simţea 
Cum, cu fiece lopată, 
Şi norocul se ducea.

Erau nori pe cer, şi vânturi 
Printre cruci treceau, şoptit.
Când ne-am dus printre mormânturi;
Cât dormeau de liniştit!

Crucilor zadarnic însă, 
Trişti, un sprijin le-am cerut;
Cei din groapă, faţa plânsă 
Oare ne-o vor fi văzut?

În româneşte de Lazăr Iliescu