Dragoş Vrânceanu - Dulci stele ale Ursei

Un umblet mi-a fost viaţa,
buimac în prada gândului
copleşit de întâmplări.

A scăpărat pe la răspântii
soarele spărgând norii
topiţi apoi în ploi.

Mai afund am încercat 
să merg în mine.

Totdeauna am revenit 
Să mă refac

în casa de sub pădure,

intrând la adăpostul copilăriei.

O cicatrice după alta
mi s-au aşezat pe trup –
ca nişte dulci stele ale Ursei.

Din volumul „Cântecele casei de sub pădure”, 1968