Margaret Atwood - După ce m-am rupt în bucăţi

Cu ce-ncordată atenţie
te urmăresc 
lipind şi cosând
şi potrivindu-mă din nou laolaltă.

Creierul meu a fost 
o păpuşă spartă, i s-a fărmat inima
de-atâtea greşite planete mecanice, pendule
şi ochi de sticlă
	zornăiţi pe sârmă care bâltâcăie
şi totuşi conştiinţa mi-i
tare, golită,
o cunoaştere albastră
sub care poţi să umbli, fără
a-ţi da seama că eşti singurul
gând legănat în ţeasta mea
de păpuşă, cer boltit, secată
fântână întoarsă, o lipsă
de anotimpuri rotite ce-ar putea ţine
înecul într-un gol
mai adânc decât apa.

Dar neştiutoarele riscuri
sau tocmai 
de aceea poate
mi-atingi capul
universul în ţăndări
iată luna şi soarele
se-nalţă, se-ntind şi apun
iarăşi deasupră-ne
aşa cum se cuvine
în vreme ce gâtul mi se suceşte
dres de-ndemânatecele-ţi degete.

Traducere de Ion Caraion