După o mare suferință urmează nepăsarea -
Nervii, înțepeniți, devin solemni ca mormintele,
Inima, rigidă, se `ntreabă: M`a rănit chiar El,
Cu secole `n urmă, sau n`a fost decât ieri?
Picioarele te poartă pe aspru drum, te duc
Prin nori sau prin Ce-ar-fi-putut-să-fie,
Dar, fără să știi de unde și cum,
Te simți cuprins de trainică amorțire.
Aceasta e ceasul când te-ai schimbat, când ai biruit,
E ceasul neuitat. Ți-l amintești cum îți amintești zăpada,
Întâi - înfiorat, înfrigurat,
Apoi amorțit, deslegat.
Traducere de Margareta Sterian
|
