George Tutoveanu - E moartă cetatea

Bârladului de azi

Oraş fără cântec, oraş fără flori,
Oraş fără taina măiastr-a iubirii,
În toată splendoarea fantastic-a firii
Trăieşti doar atâta, cît nu poţi să mori.

Zadarnic şi Prier topeşte nămeţii,
Zadarnic pătrunde pe ceru-n văpăi,
Zadaric arată copiilor tăi
Comorile sfinte şi-adânci ale vieţii:

Au ochi mari şi limpezi... dar trişti şi pustii,
Au graiuri... dar vorbele-s pururea mute,
Au guri mici şi roşii... nu ştiu să sărute
Şi dorul se stânge pe lumi de stihii.

Fantome fugare spre volbura Lethei,
Cu inimi uscate şi sufletul gol,
În nopţi de origie dau vieţii ocol,
Şi veşnic i-îmbată doar viersul monetei...

Sub zările tale, cu primii fiori,
Simţit-am cum visul în braţe-i mă cheamă;
dar tu mi-ai fost pururi o vitregă mamă,
Oraş fără cântec, oraş fără flori.

Din volumul „Tinereţă”, 1924