Emily Dickinson

După o mare suferinţă urmează nepăsarea -
Nervii, înţepeniţi, devin solemni ca mormintele,
Inima, rigidă, se `ntreabă: M`a rănit chiar El,
Cu secole `n urmă, sau n`a fost decât ieri?
 
Picioarele te poartă pe aspru drum, te duc
Prin nori sau prin Ce-ar-fi-putut-să-fie,
Dar, fără să ştii de unde şi cum,
Te simţi cuprins de trainică amorţire.
 
Aceasta e ceasul când te-ai schimbat, când ai biruit,
E ceasul neuitat. Ţi-l aminteşti cum îţi aminteşti zăpada,
Întâi - înfiorat, înfrigurat,
Apoi amorţit, deslegat.

Traducere de Margareta Sterian

De număr, socotesc întâi poeţii,
Pe urmă soarele şi vara, 
Iar după vară, cerul -
Şi asta ar fi tot.
Însă de recapitulez,
Poeţii par să le cuprindă toate -
Pe ceilalţi spectacolul nu prea-i interesează.
Spun, deci, poeţii – şi `nţeleg tot ce e viaţă.
O vară ţine pentru ei întregul an,
Şi pot creia atâta soare cât ştie cerul să cuprindă,
Iar dacă cerul, în sfârşit,
Ar fi aşa frumos pe cât l-au prevestit poeţii,
Celor ce cred într`înşii
Le va fi `ndreptăţit si visul trecător,
Spre binecuvântarea lor.

Traducere de Margareta Sterian

Poezii culese din „Antologie a poesiei americane moderne”,
alcătuită de Margareta Sterian, Editura de Stat, Bucureşti, 1947 

Întâi râvneşti plăceri,
Apoi trai lin; şi-apoi
Acele leacuri mici
Care răpun durerea;
 
Şi-apoi, să poţi dormi;
Ş-apoi (de va dori
Aşa Inchizitorul)
Să poţi muri cum vrei.
 
Traducere de Tudor Dorin

Pentru Frumos m-am stins, şi-abia 
M-au dus la groapă, când,
Vecin, un mort pentru-adevăr
Mi-au pus lângă mormânt;
 
El mie, blând: „De ce-ai murit?"
„Pentru Frumos", i-am spus;
„Şi eu, la fel, pentru-Adevăr;
Fraţi suntem", mi-a răspuns.
 
Aşa, ca două rude, noi
La vorbă ne-am întins
Până ce muşchiul ne-a cuprins
Şi numele ne-a şters.
 
Traducere de Tudor Dorin

Când piezişă cade Raza
Iarna în Amurg
Apăsător ca gerul Imn
De Catedrală,
Urma divinei Dureri
Preface-n ascuns
Sensuri aflate
Adânc, nepătruns – 
Nimeni n-o ştie
E pecetea Regească
A Disperării
Din Văzduh trimeasă.
Când vine, Totul ascultă,
Umbrele îşi pierd suflarea;
Când pleacă – pe-al Morţii chip
E Depărtarea.
 
Traducere de Mihaela Ghelmegeanu
 
Texte culese din „Antologie de poezie americană de la începuturi până azi”;
ediţie întocmită de Leon Leviţchi şi Tudor Dorin, Editura Minerva, Bucureşti, 1977,
Colecţia Biblioteca pentru toţi

Nebune nopţi!
De te-aş simţi,
Nebune nopţi
Somptuase-ar fi!

Zadarnic vânt
Inimii-n port,
Harta s-a dus,
Compasu-i mort.

În rai – vâslire,
Pe mări, pe val!
În noaptea asta
Fii-mi tu mal!

Traducere de Maria Banuş

C-un brâu încinse viaţa mea.
Din copci sună a plâns.
Apoi măreţ el s-a-nturnat
Şi veacul meu l-a strâns,
Grav, ca un domn ce-ar fi primit
Hrisov de împărat.
De-atunci sunt nour printre nori,
Un lucru închinat.
Nu prea departe totuşi ca
Să vin să robotesc,
În jurul horei celorlalţi;
Ici-colo să zâmbesc,
Acelor vieţi ce-o clipă stau,
Şi-o văd pe-a mea, şi-o cheamă –
Chemări – ştii pentru cine-n veci,
N-aud, nici iau în seamă?

Traducere de Maria Banuş

Texte culese din „Din poezia de dragoste a lumii”, Vol. 1; tălmăcire, selecţie
şi prefaţă de Maria Banuş, Editura Minerva, Bucureşti, 1987,
Colecţia Biblioteca pentru toţi

Răspunde-mi, Iulie – 
Unde-i Albina – 
Unde e Roşul – 
Unde e Fânul – 

Ah, zise Iulie – 
Unde-i Sămânţa – 
Unde-i Bobocul – 
Unde e Maiul – 
Răspunde-mi Tu – Mie – 

Nu – zise maiul – 
Arată-mi Zăpada – 
Clopoţeii arată-mi – 
Arată-mi Gaiţa!

O-ntoarse Gaiţa – 
Unde-i Porumbul – 
Unde, Aburu-n Câmpuri –
Unde e Spinul? – 
Aici – spuse Anul – 

Traducere de Veronica Porumbacu

Nu-mi spune curcubeul:
Sfârşită-i Vijelia.
Mai mult convinge însă 
Decât Filosofia.

Din For se-ntoarce Floare mea – 
Îmi spune tot ce nici
Un Cato n-ar fi dovedit:
Sunt păsările-aici!

Traducere de Veronica Porumbacu

Natura – uneori usucă-un lăstar – 
Alteori – scalpează un Arbor – 
Norodul său Verde – atunci când moare – 
El poate fi martor – 

Despre alte-Anotimpuri – Foile Moarte
Vorbesc – fără zarvă orală – 
Noi – fiinţe cu suflet – mai des răposăm
De-o moarte – nu la fel de vitală – 

Traducere de Veronica Porumbacu

Texte culese din Emily Dickinson, „Poeme”, traducere şi cuvânt înainte de 
Veronica Porumbacu, Editura Albatros, Bucureşti, 1977, 
Colecţia cele mai frumoase poezii