V. Copilu Cheatră - Epitaf

Aicea zac eu, V. Copilu Cheatră,
Cel ce-a tras în viaţă doar ponoase,
De-acuma nimeni nu mă latră,
Nu mă jelesc Măriuţele frumoase.
Cititorii n-au de ce să plângă,
Că-mi fuse versul aspru, răzvrătit,
Iar inima mi-a fost mereu nătângă,
Că fiecare stăpânire m-a lovit.
Alături este Iulia, părtaşa vieţii mele
Ce se lua la-ntrecere cu ciocârlia;
Trilurile ei s-au cuibărit în stele
Şi s-au înfrăţit cu veşnicia.
Acum ecoul cântecelor noastre
Care-au înălzit, cândva, pe semeni,
Călătoreşte printre zările albastre
Şi nu îl mai aude nimeni.

Din „Constelaţia Iuliei”

Texte culese din V. Copilu Cheatră, „Iara”, Editura Dacia,
Cluj-Napoca, 1989