Poetul săptămânii Poeți români Poeți străini De la voi Media Despre noi


Poezii de dragoste
Poezii pentru copii
Poezii crestine
Poezii despre mama
Poezii de primavara


Puteți primi o poezie pe săptămână prin
Consultanta IT
Marius Apetrei

Eugen Ionescu

(1909 - 1994; biografie)

Bal
Baladă
Cântec
Crochiu umoristic
Elegie
Elegie pentru păpușa cu tărâțe
Florile
Incertitudine
Moartea păpușii
Rugă


         

Bal

Săltau perechi
După un cântec
Foarte vechi,
O, foarte vechi!
Mișcau cuminte
(Un, doi, trei)
Un genunchi
Fără cârcei.
Cum se-nvârteau
Încetinel
Când s-auzea
Un clopoțel
Se apăsau
De subsiori
Și surâdeau
De patru ori.
Când vreun șoc
La un soroc
Oprea în loc
Istețul joc:
Stăteau din trup
Și dau din cap
Și dau din cap.

Din antologia alcătuită de Mihai Rădulescu
“Acești mari poeți mici”

La inceputul paginii

         

Baladă

I 

A fost un pitic.
Era prost 
Și peltic. 
Cu frați buni 
Gărgăuni
Rătăcea 
Prin văgăuni.
Făcea pipi
Într-o lalea
Și locuia
Într-o stea.
Se răstea
Cu-n vârf de ac
La furnică
Și gândac.
Când mișca
Nu se știa
Dacă-i nasul,
Dacă-i pasul.

II

O, nătâng pitic,
Făptură de nimic,
Cum de ți-a plăcut
Fata trestioară,
Gura ei de mac,
Șoldul ca un arc,
Când tu te-ai știut
Ființă de ocară?
O, pitic nebun
Fata e în turn.
Îl strivi
Cu degetul mic
Și-l ascunse 
În buric.

Din antologia alcătuită de Mihai Rădulescu
“Acești mari poeți mici”

La inceputul paginii

         

Cântec

Peste apă, peste lut,
Cine oare l-a văzut?
A sărit din stea în stea
Nu-l mai prinde nimenea.
Frați îl caută plângând
Și cu glasul și în gând.
Alb acum el șade sus
În grădină, la Iisus.

Din antologia alcătuită de Mihai Rădulescu
“Acești mari îngeri mici”

La inceputul paginii

         

Crochiu umoristic

Arlechin se simte trist și fără gust de viață.
Astă seară, zâmbetele se preschimbă-n lacrămi.
Nu c-ar voi-o Arlechin: el se strâmbă.

Glumele sale: nu mai crede-n ele.
Colombina i-a rămas borțoasă.
Lumina lămpilor s-a-ncețoșat.
Berbeleacurile i-au lăsat cocoașe.

Traducere de Mihai Rădulescu

Din antologia alcătuită de Mihai Rădulescu
“Acești mari poeți mici”

La inceputul paginii

         

Elegie

Vai, tot sunt
pe pământ.

Cerul e-o plasă:
să trec nu mă lasă.

Stau și mă-ncovoi
departe de voi.

Stau și plâng
în două mă frâng.

Stau și gem,
vă chem, vă chem.

O, glasul meu prea mic
la voi cum să-l ridic?

Din antologia alcătuită de Mihai Rădulescu
“Acești mari poeți mici”

La inceputul paginii

         

Elegie pentru păpușa cu tărâțe

S-a sfărâmat.
Păpușa era o păpușă caraghioasă.
Când trăgeai sfoara stângă,
Și piciorul stâng,
Când trăgeai sfoara dreaptă.
Acum nu mai mișcă nimic
Și nimeni nu poate face nimic.
Nimeni nimic.
Gata.
Ea are ochiul bleg și plângăreț,
Gura strâmbă,
Și din cot și din cap și din gât:
Tărâțe, tărâțe, tărâțe.
N-avea numai tărâțe în ea.
Sângele s-a scurs și nu s-a văzut
Dar viața a rămas sugrumată.
Și vârâtă aici printre paie,
Printre zdrențe,
Printre lemne,
Sub pupila bleagă de cârpă
Nu este pentru nimeni un păcat.
Păpușa era o păpușe caraghioasă
Și julită la nas.

Din antologia alcătuită de Mihai Rădulescu
“Acești mari poeți mici”

La inceputul paginii

         

Florile

Florile culese în pahare plâng
Și visând la fluturi, la livezi cu soare
Florile culese în pahare mor.

Tristele potire picură-așa jalnic
Pete de lumină.
Lunca toată crede că sunt doar petale.
Numai eu știu însă că sunt lacrimi grele,
Sfărmături de suflet.

Un bondar le-aduce vești de la surori.
Crește nostalgia veștedelor flori.

Florile culese, florile de câmp
Mor de nostalgie, mor visând la fluturi,
La livezi, la soare.

8 aprilie 1929

Din antologia alcătuită de Mihai Rădulescu
“Acești mari poeți mici”

La inceputul paginii

         

Incertitudine

Copacii fac semne lungi.
Cui fac semne lungi?
Apele nu îl oglindesc.
Apele pe cine caută?
Vântul se întoarce obosit.
După cine a fugit?
Un om se uită în zare.
Oftează cu ochii în zare.

Din antologia alcătuită de Mihai Rădulescu
“Acești mari poeți mici”

La inceputul paginii

         

Moartea păpușii

A murit de congestie pulmonară,
Păpușa madonă de ceară.
Păpușile la căpătâi s-au strâns
Cu ochii ficși, sclipind a plâns.
Biserica de mucava pentru pitici
Plânge cu dangăte slabe și mici.
Sicriul de carton e pregătit
Pe drumul de hârtie convoiul a pornit,
Cai de lemn și dric de ciocolată,
Popa cu barbă de vată.
Un arlechin cu haine bizare
Și sora madonei mai mare.
Unui pierrot rămas în drum
Îi curg tărâțele din coate,
Și-abia se mai aude cum
Clopotul stinse sunete scoate.

Din antologia alcătuită de Mihai Rădulescu
“Acești mari poeți mici”

La inceputul paginii

         

Rugă

Un mic soare, Doamne, 
Pentru sufletul meu.
Doamne, eu sunt o frunză,
Eu sunt o nucă,
Sunt un broscoi speriat,
Sunt o vrabie rănită.
Mi-au furat toate cuiburile.
M-au ajuns toate prăștiile.
Doamne mic, ridică-mă,
Și fă-mă fericit.
Ca pe boii cu coarne nevinovate,
Ca pe câinii cu ochii de îngeri,
Ca pe nenuferi,
Ca pietrele prietenele.

Din antologia alcătuită de Mihai Rădulescu
“Acești mari poeți mici”

La inceputul paginii