Stroe Constantin Slătineanu - Farmec

Când luna se-arată
Îmi ia îndată
Cu sine tot gândul,
Din zări culegându-l

În fiecare seară,
Palidă ceară,
Melancolia sură,
Tiptil mă fură.

La aceeaşi oră
Mă prind în horă;
Mă iau cu ele
Gândurile grele.

Şi nopţile toate,
Spre vieţi uitate,
În pleoapele-nchise
Aştern punţi de vise.

Las luna oglindă
Tot să mă curpindă,
Şi mintea zvâcnind aiurează
Nebună sub snopii de rază.

septembrie, 1946

Din Antologia alcătuită de Mihai Rădulescu
“Aceşti mari poeţi mici”