George Murnu - Finalul

Iubirea asta gravă
sfârşită ’n tragedie – 
întâi e vânt ce-adie
prin frunze, jucărie
ce stărue ’n zăbavă
de muzică suavă,
perfid prelinsă ’n fie – 
ce ton se tot îmbie
delicii de otravă
şi încurând bolnavă
se ’ncuibă ’n firea sclavă
şi creşte ’n goană vie
de vifor, frenezie
ce urcă până ’n slavă,
ca un ţâşnit de lavă...

Din volumul „Ritual pentru tine – Umbra luminii”