Cincinat Pavelescu - Ftizica

	„Ce jalnic în suflet străbate
	Fiorul de frunze uscate
	Pe bietul bolnav ce din casă
	Ascultă cum toamna se lasă”
				C.P.

Cu ochii mari şi supţi de boală,
Priveşte lacul spre apus
Copila care nu s-a dus
De nu ştiu câte luni la şcoală.

Cum păru-i negru ca de smoală
Pe frunte-i cade nesupus,
Un gând îi fură ochii-n sus
Spre cerul sur, spre zarea goală.

Şi cum în pieptu-i slab se-neacă
Sfâşietor o tuse seacă,
Spre mama ei se-apleacă blând

Şi-ngână-n lacrima ce-i pică:
„Eu n-o să văd cu voi zburănd
Pe cer întâia rândunică!”

Paris, 1907