Irving Layton - Furnicile

Am stat să mă uit
cum ies, furişându-se, 
                                    din
murdăria electrolux,
fărâme de viaţă
proiectate-n vârtej
dintr-un vid – 
dintr-o maşină de fabricat timp
deasupra podişurilor
şi-a craterelor,

ţăndări de energie
stropi negri de hotărâre
- irezistibili!
ridicau
ascunse capcane
şi le-azvârleau în lături

deschideau
înşelătoare uşi
în pantele munţilor

se cumpănau
pe ofilite stânci
parcă-ar fi aşteptat
să-nceapă Timpul:
renchegându-şi intuiţiile
îşi potriveau
în zgrunţuroasele boabe de nisip
mici coifuri cenuşii

apoi sondau terenul
şi ferindu-se, coborau, fără
obişnuita-le siguranţă,

de pe lustruitele trupuri
de parcă-ar fi vrut
s-audă mai bine,
îşi scuturau scama covoarelor 
                     şi zăngănind
ca războinicii africani
la marginea
foilor ziarului
le luceau
trupurile scăpărătoare
ca nişte limuzine
magnetizate dosare
în aşteptarea
semnalelor.

Traducere de Ion Caraion