Stroe Constantin Slătineanu - Gustave Doré

Prin smolita noapte trec împerechiate
Năluciri de umbre, prinse-n ceaţa serii,
Dorurile-n drumul spre eternitate...
Priveghează-n boltă stelele, puzderii.

Sclipesc fantomatic din cleştar palate,
Ca stropiţi de lună au înflorit merii...
Aripi de lumină, ochi de nestemate
Duhurile celor logodiţi durerii.

În ademenirea cerului străin,
Chipuri zămislite tainic, nefiresc,
Războind canonul Visului Divin

Depănând un farmec rece şi ocult,
Pentru veşnicie singure-şi trăiesc
Viaţa-nchipuită, moartă de demult.

aprilie, 1956

Din Antologia alcătuită de Mihai Rădulescu
“Aceşti mari poeţi mici”