Michael Ondaatje - Henri Rousseau cu prieteni

În această-ngrijită
vegetaţie, papagalul, înţelept
stă pe-o cracă.
Povestitorul scenei
bine-şi dă seama de poamele desărvârşirii,
de florile albe şi-albastre,
de şarpele cu ureche muzicală;
el prezidează. 

Maimuţele
îşi ţin portocalele ca pe nişte cranii,
ca pe nişte potire.
Stau sub papagal,
deasupra portocalilor – 
o sclavie a junglei care
în această orânduială
se dedă odihnei.

Sunt idealuri viselor.
Într-o astfel de exactitate,
printre simetricele petale,
printre îngerii ce zboară cu-atâta pricepere,
e o deplină eliberare.
Papagalul poate fi înlocuit;
mâine-n locul său
un om care valsează şi-un tigru,
nişte proaste picioare de pasăre.

Odată-mplinită măreţia
se tolănesc toate printre florile manualelor
şi anină-n această poziţie
împrăştiate ca nişte perle
într-o la fel de compactă obşte
de pereţii Domnişoarei Adelaide Milton de Groot
cu Llie P. Bliss la New York.

Iar acolo, şi acolo,
în paiete pe la-ncheieturile mâinii, pe la coate,
în spoieli grozave de cocteiluri, 
vulgar de frumoşi, stau papagali, stau lei îngroziţi
cei tari şi chipeşi zăvorâţi în sori
şi păsărele o! cu câtă graţioasă grijă păşind...

Traducere de Ion Caraion