Zorica Teodosia Laţcu - Horia, Cloşca şi Crişan

        Străjer, străvechi şi plin de bărbăţie 
        Gorunul uriaş spre ceruri cată 
        La umbra lui, pe-o vreme-ntunecată 
        Trei căpitani şi-au fost jurat frăţie.
                               St.O.Iosif

Mă aşteaptă chinul roţii, 
Chinu-i indoit, 
Visul ce-l visam cu toţii
Nu s-a împlinit.
Petele-mi fierbinţi de sânge
Neaua vor topi,
Inimile se vor frânge,
Şi se vor boci.
Nu mi-i inima fricoasă 
Că mâine am să mor,
Ci mi-e dragostea miloasă 
Faţă de popor.
Nu mi-e jale de viaţă,  
Că mâine am s-o las
Şi că lupta mea măreaţă 
Vană a rămas.

Visul meu de slobozenie 
Pentru care mor, 
Să-l plinească cu sfinţenie 
Veacul viitor.
Moştenire de la mine 
Neamului meu las:
Să se lupte până vine
Al răsplăţii ceas!

Poezie inedită, culeasă de Nelu Baciu