George Dumitrescu - I - Muguri

Din ciclul „Sonete de primăvară”

Asemenea corniţelor de iadă,
Se îmbulzesc pe ram întâii muguri.
Cu lacrimi mari, ca boabele de struguri,
Butucul viţei plânge în ogradă.

Miros de frunze arse, fum de ruguri
Şi vrăbiile gureşe-n livadă.
Pământul abureşte din zăpadă,
Cutreerat în carnea lui de pluguri.

O dulce ameţeală te colindă
Şi geana bate: fluture-n lumină.
Mustind de sevă, pomii din grădină

Au prins golaşe ramuri să-şi întindă
Şi-aşteaptă dimineaţa aprilină
În albe policandre să-i aprindă.

„Amiază”

Din antologia „Aceşti mari poeţi mici”
alcătuită de Mihai Rădulescu