George Dumitrescu - II - Ploi calde

Din ciclul „Sonete de primăvară”

Pluteam în somn ca-n luntre, duşi de ape
Şi picurau în noi pierdute svonuri
De pli molcuţe-n noapte, surde tonuri,
Burlane ţârâind, murmur de clape.

Gângave voci creşteau, confuze sonuri
Şi ascultam, filtrând prin grele pleoape,
Cum ploaia cade, ţarina s-adape,
În clipocit de unde, vagi isonuri.

Dar când, în zori, April bătu-n fereastră
Şi am ieşit cu frunţile-n lumină,
Ne salută din prag, cu floare-albastră

Şi albă, liliacul din grădină,
Care-nflorise spre uimirea noastră
Şi tremura de rouă-n ziua lină.

„Amiază”

Din antologia „Aceşti mari poeţi mici”
alcătuită de Mihai Rădulescu