Poetul săptămânii Poeți români Poeți străini De la voi Media Despre noi


Poezii de dragoste
Poezii pentru copii
Poezii crestine
Poezii despre mama
Poezii de primavara


Puteți primi o poezie pe săptămână prin
Consultanta IT
Marius Apetrei

Ileana Mălăncioiu

(1940 - ...)

Vis
Rugă
Asfințit de lună
De spaima unei clipe
A mai trecut o zi
Altfel cum
Joc


         

Vis

Cânt pe inimă ca pe-o frunză de fag
Stau oamenii-n drum să m-audă cum cânt,
Se uită unii la alții tăcuți
Și se-ntreabă ce pasăre sunt.

E prea mult cântec împrejurul nostru,
L-ascult cu ei și nu-l mai înțeleg,
Parcă m-aș fi temut să rup o frunză
Și am cântat dintr-un copac întreg.

Din volumul „Pasărea tăiată”, 1967

La inceputul paginii

         

Rugă

Mă rog de tine, băiat curajos,
Încercat pe zidul morții în bâlciul copilăriei,
Nu umbla să mă smulgi de la zmeul cu șapte capete
Ca să câștigi o parte-a-mpărăției.

Eu am venit de bună voie aici,
Am șters vatra-mpăienjenită
Am frământat de două ori pământul
Și am umplut cuptoarele cu pită.

Apoi am rupt-o țărănește pe ștergar
Să iasă aburi calzi și i-a simțit din depărtări
Și-n locul buzduganului vuia ca uraganul
Mirosul tras pe cele paișpe nări.

Îl așteptam să aflu gustul pâinii
Și numai după bătaia inimii am înțeles că e bună,
Că până la piept era îngropat în pământ
Și de la umeri în lună.

O, toate fetele acelea din poveste
Care de teamă v-au urmat mereu
Când e atât de simplu și de omenește
Să-ncerci odată să iubești un zmeu!

Din volumul „Pasărea tăiată”, 1967

La inceputul paginii

         

Asfințit de lună

        lui Leonte Moldovan

Coboară peste ape luna
Și cum și-apropie figura,
Ai spune-un cap ce se pravale
În fundul lacului de-a dura.

Insângerată joacă apa
Și e-o tăcere spulcrală:
A fost pe undeva, se vede,
O execuție capitală

La inceputul paginii

         

De spaima unei clipe

de spaima unei clipe mai senine
ce-n taină-mi pregătește o spaimă și mai mare
mă-ntorc peste prăpastia pe care
cu spaimă am trecut-o către tine

un gol imens mă ține tăcut deasupra lui
și mută munții către care vin
simt marginea prăpastiei pierind
asemeni unui orizont divin

fă un hotar mai sigur între mine
și între țărmul tău care s-a dus
vreau să m-apropii fără să te văd
mi-e frică și merg ca privită de sus

Din volumul „Ardere de tot”, 1976

La inceputul paginii

         

A mai trecut o zi

stau pe un lemn pe jumătate putred
cu bureți crescuți la capete
și mă uit cu tristețe la soarele
care-ncepe să scapete

a mai trecut o zi, se apropie
aș vrea să mai rămân dar nu mai pot
o, dacă măcar aș spera că atunci
sufletul meu va fi liber de tot

acum e-nchis fără să vrea în sine
și plânge cum n-am mai văzut 
și smulge-n tăcere bureții
crescuți pe copacul căzut

Din volumul „Ardere de tot”, 1976

La inceputul paginii

         

Altfel cum

Îngropată-n mirosul de trandafir
din luminoasa dimineață
culegeam petale ca vișina putredă
și le puneam în mâna bunicii
în care se făceau dulceață.

Dulcea mea lumină și mântuitoare
firul nădejdii n-a fost rupt
cât plutește încă galbena miere
în care stau petalele-aruncate
de mâna ei închisă dedesubt.

Nu putem fi cu totul despărțiți
de cei plecați dintre noi
altfel cum ar fi putrezit ulucile
acestui cimitir de țară unde florile
sunt mai înalte decât crucile.

Din volumul „Peste zona interzisă”, 1979

La inceputul paginii

         

Joc

Îmi iau numărul meu de pietre
și le așez cât mai riscant
și-ncep jocul convinsă
că oricum voi pierde.

De ce joci, totuși?
mă veți întreba.

Ce altceva pot să fac?
vă voi răspunde.

Apoi liniștită
voi muta mai departe
piatră după piatră
munte după munte.

Din volumul „Peste zona interzisă”, 1979

Texte culese din Ileana Mălăncioiu, „Poeme”, Editura Albatros, Bucuresti, 1980

La inceputul paginii