II. La fuite de la lune
E-atâta pace împrejur,
Cuprins e totul de visare,
Taceri adânci în umbra mare,
Adânci taceri si-n clar-obscur.
Un tipat doar a sagetat
Singuratatea: un crâmpei;
Îsi cheama soata un cârstei;
Raspunde-n dealu-ncetosat.
Si iata, luna-si muta-n pripa
Din calea zilei secera
Sa se-adânceasca-n pestera-i;
Zabranic galben si aripa.
Din "Simbolismul european"
În româneste de Mihai Radulescu
|