George Bacovia - În grădină

Scârţâie toamna din crengi ostenite
Pe garduri batrâne, pe streşini de lemn,
Şi frunzele cad ca un sinistru semn
În liniştea grădinii adormite.

O palidă fată cu gesturi grăbite
Aşteaptă pe noul amor...
Pe când, discordant şi înfiorător,
Scârţâie toamna din crengi ostenite.

Noua revistă română, Bucureşti, vol XVI, nr 13, 26 oct –
 2 noiemb 1914, p 183 (fără titlu, în continuarea poeziei 
Nervi de toamnă)

Din volumul „Plumb”, 1916